VIATA MEA

Am stat in dubii sa scriu "viata mea" sau doar viata ,dar mi s-a parut un pic generalizat,si chiar nu vreau sa ma complic in multe randuri pentru ca sunt mult prea trista si as exagera.Dar imi trece prin minte o singura intrebare"cum poti sa tii piept atator piedici rasarite in calea ta,sa treci de ele,si sa-ti apara din nou zambetul pe buze?"Viata mea a fost croita frumos de la inceput,dar apoi.....o prietena buna imi spunea ca exista echilibru,ca intr-un fel ,brutal uneori,viata te doboara aducandu-te in ritmuri de lume stiute.Nu stiu daca as putea sa cer socoteala cuiva sau sa cred ca platesc ceva  anume ,mai bine sa cred ca asta e drumul meu presarat cu rasete,tristeti,hatisuri si iubiri,ca asta mi-a fost dat.Cum as putea sa invat fluturasul meu sa-nfrunte viata cand pe mine aproape ca m-a doborat,cum sa fac sa iubeasca viata si sa creada in ea,cand eu lupt cu toate puterile sa zbor,avand totusi o iubire mare alaturi,un reper in ceata,un singur reper.
Azi n-am vrut sa fiu trista ,si nu merit pentru ca am atatea persoane dragi in preajma,dar maine ma intalnesc cu toti si nu puteam sa trec de ziua asta fara sa-mi oblojesc ranile cu voi,prieteni virtuali.
E prima data dupa mult timp  cand ma intalnesc cu ei,cu toti,in briza marii,cu mari sperante ca totul va fi bine,cu muguri de bucurie in suflet,si fara sa ma mai gandesc ca viata uneori e nedreapta .
Ce sa va urez ,decat drum lin si inimi usoare,iar valurile marii o sa-mi aduca soaptele voastre,sa-mi fie alaturi!