Fiecare zi petrecuta in preajma marii parca lasa urme,cicatrici dezmierdate de asfintituri.Nu poti sa uiti nimic ce tine de ea,te minunezi cate trairi scoate la iveala,sau cate le amplifica.Linistea ei n-o mai gasesti nicaieri.O vizitez cam des si-i recunosc valoarea,puterea,si ma chinui din rasputeri sa nu-mi dea dependenta,pentru ca deja depind de iubire,de prieteni,si ar fi prea mult.Uneori mi se pare ca iubesc prea multa lume sau ca sunt tot o iubire,la fel ca ea.Ati vazut vreodata asfintitul la marginea marii?Iti scormoneste gandurile si ti le reorienteaza,iti intra fin suflet si ti-l incalzeste iar valurile iti mistuie auzul intr-un ritm pe care n-ai sa-l uiti niciodata..
Ma copleseste de fiecare data si-mi place.Ma doare de fiecare data si nu-mi place,si intr-o continua contradictie ce te cucereste ,te duci iar,si iar.......Acum e vremea ei.Ne-alinta cu valuri de dor,din ce in ce mai calde,pasionale,ca sa n-o uitam niciodata,nici pe ea ,nici pe noi.
Maine m-as muta daca as putea undeva pe malul marii,chiar modest,dar sa fiu acolo vara si iarna, ca pentru un schimb continuu de admiratie.Dan
RăspundețiȘtergereeste adevarat,e o frumusete,ai impresia ca esti tot timpul in vacanta
RăspundețiȘtergereValurile pentru mine dau spectacol de cate ori le vad! Te invidiez, Lumi :)
RăspundețiȘtergere