DESPRE....EL
Iubirea m-a gasit usor ocupata cu altele,eu care ii adoram chiar si asteptarea.Aveam douazeci de ani si cateva iubiri nereusite nu reusisera sa-mi scrijeleasca nevoia de iubire,de iubire intreaga .S-a indragostit de mine intr-o frenezie ce ma lasase sa intrevad o iubire fara margini in care sa dezlantui furtuna asteptarilor mele.Torn cam mult sirop in gandurile mele,dar asa sunt eu,n-am limita la dulciuri.
Barbatul meu mi-a devenit cel mai bun prieten,si nu am nevoie de alt confident decat cel in bratele caruia adorm fericita,si-i pot impartasi secrete pretioase,ganduri de taina,sperante indraznete.Dragostea  noastra e intreaga ca o luna si perfecta ca soarele.
N-am fost feriti de vesti rele care ne-au biciuit indurand lovitura dupa lovitura.Cu o absurda incapatanare i-am ascultat indemnul"nu te teme" si l-am auzit de atatea ori in nopti dincolo de care am trait pustiul ,si moartea ,si eternitatea insingurarii.Am reusit sa-mi oblojesc tristetile cu mangaierile cuvintelor lui ,si pentru fiecare lacrima,am primit raza unei incurajari.Erau seri in care adormeam tarziu,amar,alunecand intr-un somn chinuit de ecourile unor taine pe care nu le pot rosti decat in vis.
Cu ce scurgeri de ape as putea sa spal mangaierile lui care ma fac sa ma simt cea mai frumoasa femeie din lume,cea mai lucida,mai trista,mai vie ,mai adevarata.
Ce sa va mai spun despre...EL ,ca il iubesc si ca pentru el as vrea sa traiesc,sa mor si sa traiesc din nou.