M-am intors de trei ori din drum,imi uitasem poseta,pastilele,telefonul,sunt pe fuga.Ma pregatesc de-azi dimineata,am stat ore intregi in fata oglinzii,sa-mi ascund usor cearcanele,si discretele riduri,pentru ca ma grabesc.Fug de singuratate.Si n-am vrut sa fug oricum,am vrut pantofi cu toc,iar fosnetul rochiei sa-mi ascunda pasii nehotarati.N-am vrut-o ,dar s-a instalat comod in realitatea mea si uneori chiar am placut-o.De ce nu,mi-am spus,prietenele mele sunt ocupate ,sau m-au uitat,si ea e atat de aproape.Acum fug.Cativa pasi ma mai despart si ajung la masina,si plec.Dar unde? Sa las sufletul sa aleaga, sa-mi alinte fiecare particula,cu doruri ,cu amintiri,cine ar vrea sa ma vada?,de ce n-ar veni?Imi ascult sufletul,iar si iar si ma intorc, si astept sa vina EL sa o alunge.
Pai el cred ca vine,nu?Si daca intarzie exista prieteni,nu?Si daca si acestia intarzie,exista blogosfera,nu?Sa fii singura numai cand vrei,iti doresc.
RăspundețiȘtergereDan intreaba daca vine, eu intreb, mai tarziu scriindu-ti, a venit, da?
RăspundețiȘtergereAsa este,el vine mereu,si voi la fel,va multumesc
RăspundețiȘtergereDe ce n-ai venit la mine????
RăspundețiȘtergereVor veni si vremurile alea,mai e putin.
RăspundețiȘtergere