CUM E SA N-AI COPII!
Nu stiu.Am simtit tot timpul un dor ascuns de copil nou nascut ,de mandria de a fi parinte,dar nicidecum de nevoia de implinire,Multi fac copii doar sa fie in randul lumii,ca un gest de normalitate,sufocandu-i apoi cu o dragoste nefireasca,si impunandu-le indirect sa faca aceleasi greseli   ale vietii lor.Cei putini fac copii dintr-o prea mare dragoste.ca o ofranda  adusa iubirii si celeilalte jumatati,si ca un tot,reusesc sa-i educe cu mult calm si inteligenta,oferindu-ne familii adevarate,cu traditii si prieteni adevarati.Nu prea stii cu adevarat ce inseamna absenta unui copil atunci cand nu-l ai,cand nu-i ai primele sunete,mirosul si primul gangurit.Cei norocosi ,cu iubiri profunde si copii reusiti gusta din plin esenta vietii,sfarsind imbatati de aroma ei intr-un chip dumnezeiesc de normal.
Sa ne intoarcem la cei ce n-au pentru ca ei sunt lipsiti de generozitatea unui copil de a le oferi zambete,nelinisti ,iubire si sprijin,Relatiile sanatoase si frumoase in adevaratul sens al cuvantului,nu simt atat de acut absenta unui copil decat secvential,cand vad un copil frumos si destept si doresc sa fie al lor macar putin.De celelalte relatii nu vorbim,cele cu trairi de genul "nu faci copii,te las",pentru ca nu stim ,n-auzim,nu exista.
Da,e destul de greu sa fii  in afara normalitatii ,sa tii piept unor dureri legate de lipsa unui copil,dar cand traiesti de-adevaratelea o dragoste mare nu te chinuie atat de mult lipsurile.
Am fost si sunt inconjurata de nepoti care n-au fost zgarciti in a-mi oferi candoarea si nebunia unui copil,dar cand pleaca de la tine si-i intrebi unde se duc, ei iti raspund'acasa,m-asteapta mama".
Am scris acest articol si pentru cateva din prietenele mele,care nu prea se hotarasc sa faca copii,invitandu-le in fata unui fapt implinit si,rugandu-le sa faca pasul cel mare.E prea minunata viata ca sa nu-i incerci toate sclipirile,e ca si cum ai sta deasupra unei jumatati de cer.
Nu sunt trista ,doar tanjesc,si ....iubesc.